De ce se pune usturoi la geamurile casei în noaptea Sfântului Andrei

Ziua Sfântului Andrei este o sărbătoare cu tradiții, dar și cu multe superstiții. Iată de ce credincioșii pun usturoi la geam în noaptea de 30 noiembrie.

Ziua Sfântului Andrei este o sărbătoare marcată atât de tradiții, dar mai ales de superstiții. Potrivit străvechilor credinţe păgâne, în noaptea dintre 29 şi 30 noiembrie, hotarul care desparte lumea albă de lumea neagră se risipește. Acest lucru înseamnă că toate creaturile văzute și nevăzute se pot dezlănțui în ambele lumi. Astfel că, strigoii, moroii şi pricolicii pot ajunge printre oameni și pot face ravagii în gospodăriile acestora.

De asemenea, conform superstiției, spiritele rele pot aduce boli, necazuri, chiar și dezastre naturale ori pot lua mințile celor care nu știu să se protejeze. În aceste condiții, credincioșii fac pregătiri intense pentru a ține la distanță monștrii care le pot periclita viitorul, iar printre acestea se regăsește punerea usturoiului la geamurile casei în noaptea Sfântului Andrei.

Una dintre cele mai cunoscute metode „anti-strigoi” este usturoiul, potrivit tradiției. Astfel, toți enoriașii mănâncă acest condiment din belsug, în timp ce alții preferă să se ungă cu usturoiul pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului.

Nu doar corpul uman trebuie protejat de pericol, ci și gospodăria. În acest sens, creștinii ung ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele cu usturoi pisat sau atârnă funii şi cununi împletite din căpăţâni de usturoi la uşi şi la ferestre, în casă, în grajduri şi prin coteţe.

A doua zi, căpăţânile de usturoi sunt strânse și duse la biserică, pentru a fi sfinţite în timpul slujbei. Potrivit tradiției, odată atârnate de icoane, acestea vor lecui tot anul bolile grave care ar putea lovi familia şi vor păzi gospodăria de duhurile rele.

După ce și-au pregătit trupurile, iar mai apoi casele pentru noaptea dintre 29 și 30 noiembrie, credincioșii trebuie să facă demersuri pentru a-și proteja și animalele din gospodărie. Astfel că, pe lângă funia cu usturoi de la uşa grajdului şi ungerea coarnelor vitelor cu usturoi pisat, aceștia mai folosesc cruci modelate din ceară de albine, ce sunt lipite pe canatul uşii.

De asemenea, oamenii de la sat pun în apa de adăpat agheasmă, iar în hrana animalelor mărunţesc busuioc sfinţit. Mai mult, aceștia păstrează şi obiceiul de a descânta un drob de sare şi a-l îngropa în grajdul vitelor, care va fi scos pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, când strigoii ies din nou „la atac”. În acest mod, necuvântătoarele vor fi protejate de boli, iar spiritele rele vor sta la distanță.