Aproape 200 de cuvinte din limba română au rădăcini în limba vorbită de daci, conform majorității cercetătorilor specializați în studiul limbilor arhaice.
Este un consens printre lingviști că dacii nu utilizau sisteme de scriere, deși teoriile privind limba și scrierea în vremurile antice au fost subiect de dispută.
Explorarea originii limbii vorbite în timpul perioadei dacice pe teritoriul actual al României reprezintă o disciplină complexă, abordată de lingviști și filologi de prestigiu precum Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu și Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Aproximativ 160 de cuvinte din limba română au rădăcini în fondul geto-dacic
Conform cercetătorilor, aproximativ 160 de cuvinte din limba română au rădăcini în fondul geto-dacic, însă dovezi clare despre limba vorbită de strămoșii noștri sunt rare sau sunt subiect de contestare.
Specialiștii au identificat aceste cuvinte ca fiind utilizate de populațiile autohtone din teritoriul actual al României, folosind un criteriu de eliminare, conform lingvistului George Pruteanu. Astfel, cuvintele identificate ca autohtone și arhaice nu își au originea în nicio altă limbă înrudită cu limba română, cum ar fi latina, greaca, slava, turca sau maghiara. În plus, ele pot fi regăsite în limba albaneză, care este considerată a avea origini comune cu cele ale tracilor.
George Pruteanu, autor al unui studiu dedicat limbii daco-gete, a clasificat cuvintele autohtone și arhaice în patru categorii distincte.
Aceste categorii includ cuvinte considerate autohtone conform lui Bogdan Petriceicu Hașdeu în lucrarea „Etymologicum Magnum Romaniae”, cuvinte autohtone care au corespondenți de origine indo-europeană în albaneză, precum și cuvinte autohtone fără echivalent în albaneză, stabilite de Ioan Iosif Russu, și cuvinte considerate autohtone de către Ariton Vraciu.
Dacii nu ar fi beneficiat de sistem propriu de scriere
În ceea ce privește numele antice, istoricii identifică o serie de nume de râuri și locuri care datează din perioada antică, dar nu sunt neapărat de origine dacică.
De asemenea, există dovezi istorice conform cărora dacii aveau cunoștințe despre plantele medicinale, fiind păstrate aproximativ 80 de denumiri dace ale plantelor.
Există controverse legate de folosirea scrierii de către daci. Ariton Vraciu argumenta că tracii și ilirii nu dispuneau de un sistem de scriere propriu, însă istoricii Constantin și Hadrian Daicoviciu susțineau că dacii cunoșteau scrierea.
Descoperirile arheologice, precum inscripțiile găsite la Sarmizegetusa Regia, au susținut această ipoteză.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva pregătește o expoziție deosebită în acest an, în care va fi prezentată o matriță antică descoperită recent la Sarmizegetusa Regia. Această piesă unică ar putea fi atribuită unui bijutier care a trăit acum două milenii.
Printre mămăligă, dulău, păstaie și căciulă, iată care sunt cuvintele din limba română care au origini dacice. Cele mai multe dintre ele se folosesc în vorbirea curentă. Cum sună cuvintele de pe vremea domniei lui Decebal.
A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură,
D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.
F: fărâmă.
G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.
H: hojma.
I: iazmă, iele.
Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
J: jilţ.
L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.
N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.
O: ortoman.
P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.
R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză.
S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.
T: tare, traistă, tulei.
Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.
V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol.
Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.
